Shining Life
by Cho Yunhee
Autor : Cho Yunhee
Personaje : Shinee (altii de la agentie) , Yunhee
Personaje : Shinee (altii de la agentie) , Yunhee
CAP 1
Vocea pilotului se auzi strident, facandu-ma sa ma trezesc din somn. Anunta ca urma sa aterizam in Seul in jumatate de ora. Am privit emotionata pe geam, ma aflam in Coreea, tara pe care nu demult am inceput sa o indragesc, toate traditiile, muzica, oamenii, tot.
M-am facut mai confortabila in scaun, iar in timp ce admiram privelistea de afara, am inceput sa analizez ceea ce simteam: entuziasm, fericire, pentru ca visul meu era pe cale sa se indeplineasca, dar in acelasi timp, simteam si frica, eram singura, intr-o lume straina unde nu cunosteam pe nimeni si nu cunosteam nici limba, decat cateva cuvinte care nu prea imi erau de mare ajutor. Dar am primit ceea ce am vrut, mi-am dorit sa fiu independenta? Acum sunt. Mi-am dorit sa am ca profesor un designer celebru? Incepand de maine voi avea. Indiferent de cum avea sa fie, stiam ca totul va fi bine, cel putin, speram asta.
Eram constienta de faptul ca avea sa-mi fie dor de prietenii mei, de familia mea. Deja le simteam lipsa. Dar tocmai de aceea zilele trecute ei au fost prioritatea mea nr. 1 . Mi-am petrecut in intregime ultimele 2 saptamani alaturi de ei. Zilele petrecute la cabana, gasca "Puiul de Urs", impreuna inca din prima zi din clasa I, focul de tabara, plimbarile prin padure, petrecerile pana noaptea tarziu, diriginta si cu nepotelul ei, Teo, care era "micuta mascota". Cu totii impreuna, de fiecare data cand lipsea un membru, distractia nu mai era la fel. Ma intrebam daca va fi asa si in cazul meu, cel putin, stiam ca atunci cand va incepe noul an scolar n-o sa mai fie cine sa le faca desene la ora de desen. Aveam de gand sa tin legatura cu ei, chiar daca era cam greu. Ma gandeam cui avea Maya, prietena mea ca mai buna, sa-i spuna tot ce a facut in week-end la un concurs, ce a vorbit cu baiatul de care ii placea, ce a mai visat, ma gandeam cine o sa-i mai faca poze cu toata lumea de pe strada, chiar daca nu-i cunostea. Vestea ca o sa plec in Coreea a fost un soc, pentru toti, dar m-au sustinut, stiau ca asta era ceea ce am visat din totdeauna. Dupa expozitia care am avut-o am dat o mica petrecere de "La revedere!", m-am simtit de parca urma sa nu-i mai vad niciodata, incercasem atat de tare sa-mi opresc lacrimile dupa ce s-a terminat, dar nu am reusit.
Dupa petrecere, m-a intrebam daca era buna decizia mea si ca deobicei, dorinta mea arzatoare a castigat din nou. Eram constienta de ce viata minunata lasam in urma, dar imi doream atat de tare sa devin cineva important in viata, aceasta dorinta era mai mare decat orice. Acesta era visul meu si nu aveam de gand sa renunt la el. Oricum era prea tarziu sa dau inapoi.
Din nou, vocea pilotului ma facu sa-mi revin din visare, ne ruga sa ne pregatim de aterizare.
*
Stateam in fata aeroportului, era in jur de ora 6:20 pm, il asteptam pe Domul Lee Soo Man- cel care urma sa-mi fie sef- de 20 de minute. Nu-l vasusem niciodata, incepusem sa ma intreb daca nu cumva trecuse deja pe langa mine si nu m-a observat. Dar asta era cam imposibil avand in vedere ca toata lumea care trecea pe langa mine, se uita ca la masini straine, dar si eu faceam la fel, semanau atat de tare intre ei.
Cat timp il asteptam, ma uitam prin imprejur, oriunde priveam, vedeam caractere coreene, puteam sa le citesc - reusisem intr-un final sa le invat acasa- dar nu stiam ce inseamna.
Lee:-YunHee! Choi YunHee!
Mi-am auzit numele- defapt, porecla mai exact- strigat de undeva din partea stanga.
M-am uitat din directia de unde am auzit si am observat cum cineva incerca sa-si faca loc prin multime, scuzandu-se de fiecare data cand dadea peste cineva accidental.
Era imbracat intr-un costum negru, elegant, avea parul aranjat si purta o pereche de ochelari de vedere.
Cand aproape a ajuns de mine, a facut o plecaciune scurta in semn de respect, am procedat si eu la fel. Ma gandeam cat de tare este, atat de politicosi.
Lee:- Choi YunHee! Eu sunt Lee Soo Man, se prezenta el. Sunt managerul trupei la care esti angajata temporar ca fotograf si seful designerului care te va invata tot ce trebuie sa stii.
Imi zise toate acestea intr-o engleza stalcita, dar indeajuns sa inteleg. Am dat o data din cap in semn ca am inteles.
Lee:-Masina ne asteapta, da-mi voie sa te ajut cu bagajul.
Y:-Multumesc!
Mi-a luat geanta mea, iar restul bagajelor mai usoare le-am luat eu.
L-am urmat pana la o masina mare de 8 locuri, am pus bagajul in masina, apoi am facut cunostinta cu soferul, Park-hyung - asa ma rugase sa-l strig- dupa care m-am asezat in locul din spatele soferului.
Domnul Lee a spus ca ma va conduce la noul apartament in care urma sa locuisec de acum incolo.
Tot drumul pana la apartament, mi-a explicat ceea ce trebuia sa fac, mi-a inmanat un program zilnic - ma simteam de parca incepeam din nou scoala si nu ca abia am terminat-o - si mi-a reamintit ca incepand de maine, faceam parte oficial din compania SM Entertaiment.
Pe deoparte eram atenta la ceea ce imi zicea, dar pe de alta parte, admiram orasul Seul. Nu se compara deloc cu orasul meu natal. Era atat de multa lume, blocurile erau incredibil de mari, lumini stralucitoare si mai trecusem si pe langa un parc gigantic. Acum eram sigura ca decizia mea era buna.
Masina a oprit in fata unui bloc de - am presupus eu- 20 de etaje. Cand am coborat, m-am uitat prin imprejur, parcul era in partea stanga la cateva strazi incolo, iar in partea opusa se observau blocuri cu mult mai inalte decat in cel in care urma sa locuiesc.
Domnul Lee si Park-hyung m-au ajutat sa-mi duc bagajele in noul apartament. Urma sa locuiesc la etajul 18 in apartamentul cu numarul 248. Domnul Lee a deschis usa de la apartament apoi mi-a dat cheile.
Lee:- Maine dimineata la ora 8, soferul va veni dupa tine, sa fi gata pana atunci!
Mi-am luat "La revedere!" de la cei doi, dupa care am intrat in apartament. Avea un hol gigantic care ducea sper sufragerie, care era de doua ori mai mare decat holul. Ma uitam uimita, era atat de frumos mobilata in stil coreean, dar in acelasi timp si moderna. Avea doua camere, o baie care era la fel de mare ca si camera care mi-am ales-o, iar bucataria era spatioasa. Mi-am dus bagajele in camera, apoi am observat ca balconul avea o usa dubla din sticla. Am dat perdeaua la o parte si am iesit pe micul balcon. Orasul era atat de minunat, lumini stralucitoare, zgomotul masinilor care se auzea in surdina, dar ceea ce mi-a taiat rasuflarea a fost amurgul. Soarele care se ascunse dupa blocuri, culorile vii ale apusului si norii atat de pufosi si roz. Nu vazusem niciodata un apus de soare atat de minunat. Cu tragere de inima m-am intors in camera si am inceput sa-mi despachetez bagajul.
Dupa ce am terminat, am facut un dus rapid. Apa calda ma relaxa atat de tare, incat as fi putut dormi chiar acolo. Dupa dus, mi-am uscat parul, apoi m-am asezat la birou si am deschis laptopul. Am intrat pe mail, primisem vreo 2 mesaje de la Maya, unul in care imi povestea ce a facut cu Elena si cat de tare s-au distrat facand farse la telefon, iar in celalalt m-a intrebat daca am ajuns si cum este. I-am scris un mesaj scurt in care i-am zis ca de maine incep lucrul si cat de incredibil este Seul. Ma gandeam cat era ceasul in Romania, daca la noi era 9:00 pm, la ei era 3:00 pm. Probabil ca era in oras cu ceilalti si avea sa verifice mailul mai tarziu.
Am mai trimis un mail surori mele mai mici in care i-am zis sa le zica parintilor ca totul este bine si imi este dor de ei. Dupa ce am mai trimis cateva mesaje la fetele cu care vorbeam pe internet, am inchis laptopul, mi-am luat mp3-ul, am inchis becul si m-am pus in pat. Am dat drumul la muzica, ascultam kpop, desi nu intelegeam cuvintele, era interesanta cum era linia melodica si cum era aranjata instrumentatia. In timp ce ascultam, ma uitam la privelistea de afara, ma gandeam la ziua de maine, eram atat de entuziasmata. Visul meu devenise realitat, am zambit la gandul acesta. In timp ce ma gandeam la tot ceea ce va urma sa fac, intr-un final, am adormit.
CAP 2
Mi-am auzit telefonul sunand "Ring Ding Dong", m-am intins dupa el cu viteza unei broaste testoase, eram atat de somnoroasa, nu prea am putut dormi de emotii, ma trezeam din ora in ora. Am pipait dupa el pe noptiera, cand am dat sa raspund s-a inchis. M-am uitat la numarul care m-a sunat, a fost Domnul Lee. M-am uitat la ceasul de pe noptiera care arata 8:15 am. M-am ridicat speriata din pat, intarziasem tocmai in prima zi de lucru. M-am schimbat repede intr-o rochita lunga pana la genuchi de vara, galbena cu motiv floral, mi-am luat o jacheta de blugi si opincute galbene. M-am spalat rapid pe fata si dinti, mi-am pus in geanta mea pe o parte tot ce am crezut ca era necesar plus aparatul de fotografiat si am plecat in fuga.
Cand am ajuns in fata blocului, Park-hyung ma astepta, si m-am urcat in masina.
Y:-Mianhe, Park-hyung! mi-am cerut scuze in timp ce imi puneam centura de siguranta.
P:- Nu face nimic, a spus pe un ton cald in engleza. Chiar iti multumesc, cu ocazia asta am putut servi micul dejun.
Ca venind vorba de mic dejun, nu apucasem nici macar sa-mi iau nici macar un sandwice la mine. Stomacul eu raspunse la vorbele lui, dar nu l-am bagat in seama.
Y:- Unde mergem?
P:- La compania SM Entertaiment, dar o luam pe o ruta ocolitoare.
Y:- De ce?
P:- N-ai apucat sa vezi ieri orasul, nu?
Am negat.
P:- O sa-l vezi acuma, spuse zambind.
Y:- Dar, deja sun in intarziere si Domnul Lee ...
P:- Lee Hyung va intelege, nu-ti fa griji!
Am acceptat intr-un final turul orasului. Park-hyung mi-a aratat toate monumentele istorie, mi-a povestit despre felul cum ar trebui sa ma port cu o persoana mai mare ca mine, cum ar trebui sa-i strig si tot ceea ce era esential de stiut. Turul a durat aproape jumatate de ora, am ajuns in fata companiei la 8:55 am. SM Entertaiment era o cladire imensa, am ramas uimita.
I-am multumit rapid lui Park-Hyung pentru tot si m-am indreptat spre intrare. Inainte de a intra, am luat o gura mare de aer "Poti sa faci asta, daca tot ai ajuns pana aici, mergi mai departe!" mi-am zis in gand, apoi am intrat.
Inauntru era foarte multa lume si ceea ce m-a surprins, erau cativa si de varsta mea. L-am observat pe Domnul Lee iesind dintr-un lift si se indrepta spre mine. Am facut o plecaciune adanca.
Y:- Imi cer scuze pentru intarziere!
Ma asteptam sa-mi vorbeasca dur sau sa se uite urat la mine, dar nimic din toate aceastea nu s-a intamplat.
Lee:- Nu face nimic, cum a fost turul orasului? ma intreba zambind.
Y:- Aaaa..aaa, a fost bine, am raspuns zapacita.
Nu ma asteptam sa fie atat de bine, totusi, intarziasem in prima mea zi de lucru.
Lee:- Ma bucur, sper sa te simti bine la noi si toate alea, dar acum sa trecem la treaba.
Am dat odata din cap, ochii imi sclipeau de entuziasm.
Lee:- Mai intai iti voi face un tur al companiei, apoi te voi prezenta designerului si baietilor.
Y:- Scuza-ti-ma, dar cum se numeste trupa dumneavoastra?
Domnul Lee zambi larg, se vedea ca este mandru de trupa.
Lee:- SHINee! a raspuns pe un ton aproape patern. Sa mergem!
"SHINee…" am repetat in gand.Am vrut sa-l intreb mai multe, dar Domnul Lee o luase inainte si incepuse sa-mi povesteasca despre companie.
Facusem cunostiinta cu toata echipa, iar dupa aceea cu designerul. Era o femeie tanara, de 27-28 de ani. Putin mai inalta decat mine, parul era tuns scurt si mai lung intr-o parte. Puteam sa observ in ochii ei cat de multe stia. Numele ei era Jo Ah si mi-am dat seama din tonul ei autoritar ca nu avea sa fie usor, dar nu a reusit sa ma intimideze indeajuns incat sa ma faca sa renunt.
Dupa ce am vorbit cu Jo Ah, Domnul Lee, adica, Lee oppa - asa ma rugase sa-l strig- mi-a spus ca urma sa-i cunosc pe SHINee si m-a condus pana la camera in care se aflau ei.
Lee:- Asteapta aici cateva secunde, te strig eu cand sa intri, imi zise inainte sa intre in camera.
M-am rezemat de perete langa usa si am ascultat atenta. In afara de Lee oppa, am auzit numai 3 voci. Din toata conversatia am inteles numai cateva cuvinte:
Lee:- ... Jo Ah ... fotograf ... noona ... SHINee ... unde sunt Onew si Taemin? a intrebat.
Necunoscut:- ... pranz ... chicken, asta a fost tot ce am inteles cand a raspun unul dintre ei.
Lee oppa a facut o pauza, apoi a continuat in engleza ca sa pot auzi si eu.
Lee:- Bine atunci, Key, Minho, Jonghyun, v-o prezint pe, incepand de azi, cea mai tanara membra din echipa, YunHee.
L-a auzul numelui meu, am inspirat adanc, apoi am intrat in camera. Acolo, stand unul langa altul, se aflau ei, Jonghyun, care era cu putin mai inalt decat mine, Minho, care arata cu mult mai bine in realitate decat in poze si Key, care afisa un zambet calduros imediat cum am intrat.
Y:- Annyeong-hasseyo! Chonun Choi YunHee imnida! m-am prezentat in coreeanaasa cum invatasem.
K/J/M:- Annyeong!
M:- Bine ai venit in echipa! imi spuse in engleza.
Y:- Kamsahamnida!
Se simtea in vocea mea entuziasmul si emotia pe care o aveam.
Lee:- Onew si Taemin s-au dus sa cumpere chicken pentru pranz, vor ajunge si ei imediat. Si ...
Lee oppa a fost intrerupt de telefonul sau care suna.
Lee:- O clipa! Alo ...
In timp ce vorbea la telefon, am observat cu coada ochiului cum Key i-a spus ceva indeajuns de incet incat sa nu aud lui Jonghyun, iar acesta a incuviintat scurt din cap.
Imediat ce Lee oppa a terminat de vorbit la telefon, au intrat in camera tinand doua sacose in mana Taemin si Onew.
Lee:- Oh, a-ti ajuns, bine, le-a zis in engleza.
Taemin a ramas inghetat in usa, se uita mirat la mine apoi la Lee oppa. In spatele lui Taemin, Onew incerca sa se uite in camera sa vada ce se intampla. Taemin l-a intrebat ceva in coreeana pe Lee oppa, iar acesta a chicotit si a negat scurt.
Lee:- Ea este YunHee, noona despre care v-am zis ca va fi noul fotograf temporar.
Y:- Annyeong! Chonun Choi YunHee imnida! am repetat ceea ce am zis cu cateva minute mai inainte.
T:- Choi? a intrebat Taemin amuzat. Acum avem 2 Choi?
Ceilalti au inceput sa rada, desi nu intelegeam de ce.
M:- Si numele meu este Choi, imi explica Minho intelegand confuzia mea.
T:- Eu sunt Lee Taemin, cel mai tanar, dragut, desptept, cel mai bun dansator din trupa si ...
J:- Si cel mai copilaros, completa Jonghyun.
T:- ... si cel mai copilaros. Hey!
Am chicotit.
Lee:- Va las sa va cunoasteti mai bine, eu trebuie sa plec, este nevoie de mine in alta parte, anunta el.
L-e mai zise ceva in coreeana baietilor dupa care isi lua "La revedere!" si pleca.
A intrat si Onew in camera si a lasat sacosele pe masa. Venea din ele un miros delicios de pui.
O:- Sa mancam! zise el.
K:- Hyung, ce este mai important acum, chicken sau sa faci cunostiinta cu noona?
O:- CHICKEN! raspunse hotarat.
Cu totii au inceput sa rada.
J:- Daca ar fi sa aleaga intre chicken si propriul sau copil, tot asta ar alege. Eu sunt Bling Bling, Kim Jonghyun, vocalistul principal, se prezenta el dupa care facu o plecaciune.
M:- Eu sunt Flaming Charisma, Choi Minho.
K:- Iar eu Almighty Key, Kim Kibum.
J:- Iar el, continua aratand spre Onew care era cu gura plina. Este minunatul nostru lider, Onew, Lee Jinki.
K:- Si impreuna noi suntem…
K/M/J/T:-… Shining SHINee, au zis toti in afara de Onew care se chinuia sa termine de mestecat.
O:- Shining SHINee, zise si el in cele din urma.
Y:- Fighting! am adaugat.
Au izbucnit in hohote de ras.
T:- Ce bine am facut ca am cumparat mai multa mancare, spuse el si incepu sa scoata din sacosa. Hey! Unde a disparut cealalta jumatate? intreba mirat.
Cu totii s-au uitat la Onew care se stergea la gura cu un servetel. Iar el se uita la ei cu ochi inocenti.
O:- Imi era foame! zise el pe un ton nevinovat.
Am chicotit.
Taemin a oftat, apoi m-a invitat sa iau pranzul impreuna cu ei. Avand in vedere ca nu mancasem nimic toata ziua, am acceptat.
In timp ce mancam, ceilalti imi povesteau despre antrenamentele dinainte de debut, concerte, cum s-au intalnit si cat de apropriati sunt. Imi aduceau aminte de prietenii mei de la scoala. Nu prea mancasem, eram mult prea captivata de ceea ce povesteau. Nu erau deloc asa cum mi-am imaginat. Daca nu era statutul care imi aducea aminte cine erau defapt, as fi zis ca erau doar niste baieti normali pusi pe glume si care se distrau mult.
CAP 3
Dupa ce am terminat de mancat, Key inca mai povestea despre cum era Taemin inainte de debut, iar acesta nega absolut totul. Ce am observat era ca, Key si Jonghyun vorbeau mult, Minho erea cel care era mai tacut, dar mai intervenea din cand in cand cu completari. Taemin era o combinatie intre Jonghyun si Minho, iar Onew, ei bine, nu scosese nici un cuvant, doar asculta si radea de cele povestite.
Asistentul managerelui ne intrerupa pentru a anunta ca SHINee trebuia sa se pregateasca pentru urmatorul concert, iar Jo Ah ma chemase pentru a incepe pregatirea. Dupa ce acesta pleca, l-am ajutat pe Taemin sa stranga.
J:- In seara asta, vino la concert, va fi super, ma invita.
K/T:- Da! au zis la unison.
Y:- Voi fi acolo, le-am promis.
Mi-am luat geanta, le-am multumit pentru pranz si am iesit in graba impiedicandu-ma de prag din camera. Il auzisem pe Key chicotand.
Eram nerabdatoare in legatura cu concertul. Oricum aveam sa fiu acolo, dimineata Jo Ah pomenise ceva despre asta. Trebuia sa pregateasca hainele potrivite, sa se hotareasca in legatura cu machiajul si coafura potrivita pentru seara asta.
Abia cand am ajuns la ea mi-am dat seama pentru ce ma chemase, defapt, aproape toata dupa-amiaza mi-am petrecut-o facand drumuri pana la cafetiera de cel putin zece ori. Ceea ce a fost ciudat, este ca mi-a spus sa nu o iau pe holul principal, ci pe un drum ocolitor. La un moment dat in graba mea de a nu pierde nimic care mi-ar fi de folos, aproape ca am varsat cafeaua fierbinte pe asistentul managerului care imi arunca o privire nu prea prietenoasa, iar cand veneam cu cafeaua, de fiecare data o gaseam stand in scaun si vorbind la telefon.
In rest, am urmarit-o cum dadea porunci incolo si incoace, mi-a dat cateva schite facute de ea sa le analizez plus o carte despre culori si design care cantarea 2 tone. Am incercat pe cat posibil sa nu-i stau in cale, asta era una dintre reguli: sa nu pun intrebari, sa fac tot ceea ce mi se spune, sa nu vorbesc neintrebata si multe altele. Nu stiu de ce, dar aveam senzatia ca nu prea ma placea, dar am presupus ca poate eu imi imaginam asta.
In cele din urma, au sosit costumele pe care baietii trebuia sa le poarte in seara asta la concert. Jo Ah mi le-a dat mie sa am grija de ele.
JA:- Ia costumele si ai grija de ele, am muncit toata noaptea la ele, daca vad o singura pata pe ele, poti sa-ti iei “La revedere!”.
Ma uitam surprinsa la ea, toata ziua imi vorbise dur, dar nu a folosit asemenea cuvinte. Am dat sa spun ceva, dar ea nu ma lasa sa continui.
JA:- Bun venit in echipa draga! Asta ti-ai dorit, asta ai primit. Daca crezi ca poti sa-mi fata, foarte bine, daca nu crezi asta, atunci, foarte bine din nou, eu nu am nimic de pierdut. Faci tot ceea ce iti spun eu, daca cerintele mele sunt prea pretentioase pentru tine, nu ai decat sa-ti faci bagajelul sis a pleci. Nu am timp sa fac pe baby-siter cu tine, am multe alte lucruri mult mai importante. Ai inteles?
In nici un caz nu am lasat-o sa ma intimideze si nici nu aveam de gand sa renunt atat de usor. Am incuviintat scurt in semn ca am inteles.
JA:- Bine! Sa nu intarzii si daca vrei sa inveti cu adevarat ceva, sa fi atenta in seara asta la ceea ce voi face. Du costumele in masina, ne intalnim in culise.
Am luat costumele, apoi am plecat la masina. Park-hyung ma astepta deja. Am pus in masina costumele si m-am asezat in acelasi loc ca azi-dimineata si am oftat.
P:- Cum a fost prima zi ca membru al companiei?
Am sovait nefiind sigura ce sa raspund.
Y:- Bine, am zis incele din urma.
Park-hyung chicoti.
P:- Sa ghicesc, probleme cu Jo Ah?
Am incuviintat rusinata, incepu sa rada.
P:- Fata asta nu mai are limite, zise mai mult pentru el. Jo Ah poate fi insuportabila, dar ai multe de invatat de la ea. Nu o lasa sa te calce pe nervi, toti au facut greseala astia si au renuntat.
Y:- Ce vrei sa spui? Au mai fost si altii inaintea mea? Am intrebat curioasa.
Park-hyung imi zambi.
P:- I-am cunoscut pe toti cei care au fost discipolii ei, nici unul nu a reusit sa-i faca fata. Poate ca sunt un biet sofer, dar imi dau seama atunci cand cineva este special. Iar tu draga mea, ai potential pentru a fi un bun designer. Atata timp cat faci tot ceea ce iti cere Jo Ah, totul va fi bine, iar cand ea va pleca in America pentru mai multe studii, tu ii vei lua locul.
Imi facu cu ochiul prieteneste prin oglinda retrovizoare, cuvintele lui ma facu sa ma simt mai bine.
Dupa 10 minute am ajuns in locul unde aveau sac ante SHINee, era un studio al carui nume era prea complicat pentru mine. Am luat hainele, iar cand am dat sa ies, Park-hyung ma opri.
P:- Stai! Era sa uit.
Lua ceva de pe scaunul de lana el.
P:- Lee mi-a spus sa-ti dau asta, este un aparat de fotografiat. A spus sa faci cat mai multe poze cu SHINee in culise si pe scena.
M-am intins dupa micuta geanta.
Y: - Multumesc! i-am zambit, apoi m-am indreptat spre studio.
In fata studioului era asistentul managerului. Ma astepta pe mine.
A:- Sa mergem, spuse pe un ton rece.
M-a condus pana in culise unde baietii asteptau costumele. Au ramas surprinsi cand au vazut ca eu eram cea care le aducea. In timp ce ma indreptam spre ei, am incercat sa scot aparatul de fotografiat, apoi le-am facut o poza la fata lor surprinsa. Key a zambit si m-a ajutat cu costumele.
Dupa ce i-am salutat sip e ceilalti, am dus costumele in cabina lor de proba si i-am multumit pentru ajutor.
K:- Cum a fost prima ta zi de lucru?
Y:- Inca nu s-a terminat, i-am zis aratand spre aparatul de fotografiat, apoi i-am facut o poza.
Intre timp, managerul si Jo Ah au intra in cabina.
JA:- Concertul incepe in 30 de minute, pana atunci schimbati-va si face-ti cateva vocalize.
K:- Femeia asta imi da fiori, imi spuse in soapta.
Am chicotit.
Y:- Nu-i atat de rea, i-am is incet.
K:- Tu nu o cunosti de atata timp ca noi, crede-ma, nu ai vrea sa ai probleme cu ea.
JA:- Gata cu vorba, schimbati-va, YunHee, noi vom astepta afara.
Am incuviintat si am iesit afara din cabina. In timp ce ii asteptam sa se schimbe, Jo Ah se plimba agitata incoace si incolo.
JA:- Sa fi atenta la fiecare detaliu, ce accesorii folosesc si felul cum le aranjez. Si intre timp poti sa faci si poze, dar sa ai grija cum ma prinzi pe mine in cadru, nu vreau sa arat ca o baba.
Dupa cateva minute, Minho o anunta pe Jo Ah ca erau gata.
Atunci cand Minho a iesit am ramas uimita. Era atat de simplu imbracat, dar totusi, arata ca si cand era imbracat in cele mai stralucitoare haine. Geaca neagra din piele, tricoul bej cu un desen urias pe el, scris deasupra desenului “RollLips” si pantalonii simplii de un albastru inchis, ii se potriveau de minune.
Dupa ce am reusit in cele din urma sa-mi dezlipesc ochii de la el, am intrat in cabina. Si la fel ca mai inainte, am ramas uimita de cat de bine aratau baietii.
Nu m-am putut abtine si i-am analizat pe fiecare in parte. Taemin era imbracat intr-un tricou cu dungi verzi si albe, iar pe deasupra un hanorac negru, tricou gri si pantaloni albi, Jonghyun intr-o geaca neagra, tricou maro si blugi cu dungi subtiri negre si gri, Key era intr-un tricou alb cu o formatie rock pe el blugi albastrii-verzui, iar Onew era imbracat in alb din cap pana in picioare, hanorac alb, tricou alb cu o chitara neagra pe tricou si pantaloni simpli alibi spre gri.
Jo Ah le dadu cateva accesorii, bratari, lanturi, ceas de mana. Am privit-o cu atentie felul cum le aranja accesoriile, intre timp ei au inceput vocalizele. Le-am facut cateva poze in timp ce cantau, la un moment dat Key nu s-a putut concentra la ceea ce canta deoarece era prea ocupat sa zambeasca pentru poza.
Managerul a venit si i-a anuntat ca urma sa urce pe scena in 10 minute, tocmai atunci Jo Ah terminase de aranjat. Observasem ca aveau un machiaj mai natural, doar putin fond de ten si cu cateva accente pe ici pe colo, iar coafura lor era una obisnuita. Dar totusi, era ceva care ii facea sa fie speciali, dar nu-mi dadeam seama ce anume.
In timp ce ii faceam poza lui Taemin, acesta se uita la mine.
Y:- S-a intamplat ceva? L-am intrebat dupa ce i-am facut poza.
Taemin zambi.
T:- Sa facem o poza de grup, zise entuziasmat.
Y:- Dar va-m facut deja.
T:- Ma refeam sa facem o poza in care sa apari si tu.
Lua aparatul din mana mea si i-o dadu managerului. Taemin ii explica in coreeana ce vroia sa faca, dupa ce Lee oppa acceptase sa ne faca o poza, Taemin se intoarse cu fata spre noi zambind. Ceilalti se pregatisera deja de poza, ma lua de mana si ma aseza intre el si Onew. Am simtit cum Onew isi schimbase pozitia langa mine, era mai, distant. Nu am bagat in seama si m-am concentrat la poza, am facut semnul victoriei si am incercat sa par cat mai normala.
Dup ace Lee oppa a facut poza, i-am multumit si mi-a dat aparatul innapoi. M-am uitat din curiozitate la poza, cu totii zambeam, era o poza chiar reusita. Taemin si Key fiind curiosi, s-au uitat si ei la poza.
K:- Trebuia sa-mi aranjez mai bine parul!
T:- Niciodata nu esti multumit de cum esti in poze, spuse chicotind.
Lee:- Gata, gata! Sa mergem, spectacolul trebuie sa inceapa, anunta Lee oppa. YunHee, sa faci cat mai multe poze in timpul concertului.
Y:- Am inteles!
Ne-am indreptat cu totii in culise, eu am pregatit aparatul de fotografiat, iar eu au facut o ultima vocaliza inainte de a intra. Si-au luat microfoanele, iar cand numele lor a fost pomenit, au alergat pe scena. Spectacolul incepuse!
Priveam uimita publicul numeros, era format in special din fete care ii strigau pe nume pe SHINee, cantau si dansau pe ritmul muzicii. Era incredibil, fusesem la multe concerte inainte, dar nu vazusem niciodata un concert atat de reusit.
Mi-am mutat privirea de la public la ei. Vazandu-i acolo pe scena, cantand si dansand. Pareau atat de fericiti, dadeau tot ce aveau mai bun din ei pentru fani, iar fanii ii rasplateau cu aplauze si urale. Ceea ce am simtit atunci, vazandu-i pe SHINee cantand din toata inima si auzindu-i pe fani atat de incantati. Simteam cum inima imi batea cu putere, aproape pe ritmul muzicii. SHINee erau atat de stralucitori, incat nu puteam sa-mi iau ochii de la ei nici macar pentru o secunda. Cu lumina reflectoarelor batand puternic spre ei, dansul lor perfect sincronizat si vocile lor care se armonizau perfect, pareau a fi niste ingeri.
Dupa ce au cantat “Y.O.U.”, a inceput “Ring Ding Dong” , incet si-au facut aparitia in spatele lor alti dansatori. Nu m-am putut abtine, incepusem sa fredonez si eu. Era una dintre melodiile mele favorite.
Atunci cand au inceput sa cante refrenul pentru a doua oara, Onew s-a uitat spre culise si mi-a intalnit privirea. Timp de o fractiune de secunda se opri, i-am facut semn sa continue pentru ca ramase in urma. Cand si-a dat seama a zambit si a continuat sa cante si sa danseze, dar nu s-a mai uitat deloc spre culise.
Dupa ce s-a terminat concertul, erau atat de obositi, dar se vedeau pe fata lor cat de fericiti erau pentru ceea ce au facut. I-am felicitat pentru concertul reusit si pareau sincer incantati ca mi-au placut. Cel putin Key nu se mai satura sa intrebe daca a dansat bine, sau Jonghyun daca a cantat indeajuns de bine. Le-am tot repetat ca a fost super si chiar le-am zis ca nu vazusem niciodata un asemenea concert reusit.
Dupa ce s-au schimbat, erau atat de obositi, incat abia puteau sa mai tina ochii deschisi. Am plecat impreuna cu masina, tot drumul nici unul din ei nu au scos nici un cuvant, Park-hyung daduse chiar muzica mai incet. Oprise prima oara in fata blocului unde locuiam, mi-am luat “La revedere!” de la toti si i-am felicitat inca odata pentru concert.
Ajunsa in apartament, m-am schimbat, am facut un dus rapid, dupa care m-am trantit in pat obosita. Prima zi de lucru a fost ciudata, dar si interesanta. Poate ca nu invatasem nimic care sa-mi fi fost cu adevarat de folos de la Jo Ah, dar macar am fost la cel mai tare concert. Ma gandeam cat de norocoasa puteam fi, probabil ca multe fane si-ar fi dorit sa fi fost in locul meu.
Priveam pe balcon intunericul de afara, luminile stralucitoare ale orasului erau atat de minunate.
CAP 4
A doua zi ma trezi alarma de la ceas cu un sunet strident. Dupa ce am inchis-o, m-am ridicat din pat fara tragere de inima. Eram nerabdatoare sa ajung cat mai repede la SM Entertaiment, de data asta fara sa intarzii. Nu eram nerabdatoare sa ajung pentru a incepe pregatirile cu Jo Ah, ci sa-i reintalnesc pe SHINee. Inca nu-mi venea sa cred ca lucram la aceeasi companie ca si ei.
Dupa ce am facut dus, m-am imbracat in pantaloni albi, scurti pana deasupra genunchilor, un tricou lung pana sub fund, larg, alb si cu un desen negru cu o pereche de aripi ca de inger. Mi-am lasat parul sa cada liber peste umeri, m-am dat cu eye-liner pentru a-mi scoate mai mult ochii in evidenta, putin luciu de buze si gata.
In timp ce serveam micul dejun, am rasfoit cartea care mi-a dat-o Jo Ah ca sa o analizez – mai degraba, sa o invat – si m-am uitat peste cateva schite de ale ei. Nu se comparau deloc cu cele facute de mine, ale ei erau mult mai colorate, mai indraznete, pe cand ale mele erau mai simple. M-am gandit ca aveam, intradevar, mai multe de invatat de la ea, asta daca era si ea dispusa sa ma invete.
Dupa ce am terminat micul dejun, mi-am luat geanta neagra pe o parte, m-am incaltat in tenisii mei favoriti dupa care am plecat. Cand am ajuns in fata blocului, tocmai atunci ajunsese Park-Hyung.
Y:- Annyeong! L-am salutat cand am intrat in masina.
P:- Annyeong, uite cine este bine dispusa astazi!
M-am prefacut ca nu stiam la cine se refera si m-am uitat in spate prefacandu-ma ca ma uitam la persoana carei i-a spus. A mers a inceput sa rada, am zambit.
P:- Cum ai programul astazi?
Y:- Mai mult timp cu Jo Ah, am zis dupa ce am verificat programul. Si mai multe poze cand SHINee au repetitiile de dans.
P:- Se pare ca te vei distra de minune astazi, zise sarcastic.
Y:- Da, oricum, sunt sigura ca va fi mai bine decat ieri, i-am spus optimista.
Am mai schimbat cateva comentarii in legatura cu vremea, fiind abia inceputul verii, urmau niste zile calduroase, unele chiar secetoase. Dar pe mine una nu ma deranja, iubeam caldura. Iubeam soarele arzator si cerul senin cu doar cativa nori albi si pufosi.
Cand am ajuns la companie, nu o salutasem bine pe Jo Ah si ea deja imi spusese sa merg dupa cafea. Am continuat toata ziua drumul catre cafetarie si inapoi la ea, din cand in cand mai invatam ceva interesant si care credeam ca imi va fi de folos, dar in rest n-am facut mai nimic.
Intr-un final se facuse in sfarsit ora in care baietii aveau repetitii. Tocmai atunci cand am vrut sa o anunt le Jo Ah ca trebuia sa plec, si-a facut aparitia Lee oppa. Venise dupa mine ca sa-mi arate camera in care ei aveau repetitiile. Inainte de a pleca, Jo Ah mi-a spus ca pana maine sa-i fac schitele celor de la SHINee asa cum apar in videoclipul “Ring Ding Dong” si sa fiu foarte atenta la fiecare detaliu.
Dupa ce am plecat, in drum spre sala de repetitii, Lee oppa imi spusese despre ce coregrafie era vorba si la ce melodie. Urma chiar sa se faca si un videoclip pe melodia asta si sa apara un mini-album. Melodia se numea “Lucifer” iar filmarile incepeau peste 2 saptamani. Urma sa ascult melodia pentru prima oara la repetitii. Eram atat de incantata, daca “Ring Ding Dong” avusese un asemenea success, eram sigura ca aceasta melodie avea sa fie mult mai buna.
Cand am ajuns, ei incepusera deja repetitiile.
Lee:- Va trebui sa va obisnuiti de acuma cu prezenta ei la repetitii, concerte, emisiuni si oriunde mai mergeti voi, le zise Lee oppa dupa ce am intrat in urma lui.
Y:- Annyeong! i-am salutat.
Imi raspunse la salut, dupa care au luat o mica pauza si il ascultau pe Lee oppa. Vorbeau in coreeana, deci nu stiam despre ce anume vorbesc. Sala era destul de mare, geamurile erau acoperite, iar peretele din stanga era acoperit in intregime de oglinzi. In sala mai era o canapea, cateva scaune, o mica masuta, intr-un colt era – am presupus eu – hainele de schimb ale baietilor si un laptop portabil pe masuta.
Intre timp am scos aparatul de fotografiat si am facut o poza pentru a vedea daca l-am fixat bine. Ii facusem o poza, fara sa vreau, lui Taemin in timp ce casca. Acesta incepuse sa rada.
T:- Hey, nu eram pregatit!
Y:- Scuze.
Taemin zambi, se observa pe fata lui ca inca era oboist. M-am asezat pe un scaun si am asteptat ca ei sa inceapa. In timp ce vorbeau cu managerul, am observat cat de diferiti erau fata de seara trecuta. Erau imbracati normal, fara machiaj sau coafura facuta. Erau pur si simplu ei insisi, dar tot mai aveau acel ceva care imi spunea ca ei erau speciali. Era atat de enervat, simteam ca stiu ce anume era, dar nu gaseam cuvantul potrivit.
Intr-un final, Lee oppa pleca.
J:- Niciodata n-am avut pana acum un public atat de numeros la repetitii, imi spuse . Deobicei veneau dupa ce dansul era gata invatat si ne filmau.
M:- Pornesti tu muzica, te rog? Ma ruga el.
Am incuviintat scurt si m-am dus la laptop. Am incercat sa pun melodia, dar nu reuseam.
K:- Ce s-a intamplat?
Y:- Ii in coreeana, am zis rusinata.
Au inceput sa rada de raspunsul meu.
J:- Onew, arata-i tu!
Onew veni langa mine si se uita putin. In timp ce pregatea melodia, am simtit vag un parfum dulce, placut.
O:- Apesi pe asta cand sa inceapa muzica, iar pe asta pui pauza, explica el.
Y:- Am inteles!
Onew imi zambi, pentru prima oara imi dadusem seama. Ii raspunsem la zambet, dupa care se alatura celorlalti.
Y:- Sunte-ti gata? I-am intrebat.
T:- Stai putin, zise in timp ce isi prindea parul. Gata!
Am pornit muzica. Mi-am dat seama ca melodia incepea cu vocea lui Onew, apoi o pauza dupa care incepeau cu totii sa cante refrenul. Melodia era foarte buna, nu ma gandisem ca ar putea fi mai buna decat “Ring Ding Dong”, credeam ca va fi cel putin la fel de buna ca “RDD”, dar “Lucifer” a intrecut-o cu mult. Era mai serioasa, imi puteam da seama de asta chiar daca nu intelegeam versurile.
Ii priveam, pentru a doua oara, fascinata. Pasii de dans pe care ii faceau, erau cu mult mai complicate decat ce vazusem eu pana acum. Dansul parea atat de complicat, incalcit, dar ei il faceau sa para ca si cand nu era cine stie ce.
La un moment dat, Key si Onew s-au incurcat exact in acelasi loc. Atunci s-au oprit si am oprit si eu muzica, desi as fi vrut sa o ascult in continuare.
M:- Aici am ramas data trecuta, zise putin obosit. Sa o luam de la inceput rar.
J:- YunHee, imi dai putin sticla cu apa?
Am luat o sticla mica de langa laptop si i-am dat-o. Imi multumi dupa care lua o inghititura, apoi o puse deoparte.
S-au pregatit sa inceapa din nou.
Y:- Pornesc muzica?
K:- Nu, de data asta facem fara muzica!
Au luat-o de la inceput, rar, numarand pasii cu voce tare si facand fiecare miscare in acelasi timp. Acum, puteam sa inteleg mai bine dansul, nu mai parea atat de greu asa cum mi se paruse la inceput. Am luat aparatul de fotografiat si am inceput sa le fac cateva poze. Ce am observat era ca ei trebuia sa pastreze expresia fetei dura, iar de fiecare data cand ii faceam poze lui Key, acesta nu se putea abtine si zambea.
De fiecare data cand unul dintre ei se incurca, uneori o luau de la inceput, alteori repetau aceeasi miscare pana cand le iesea perfect la toti. Au dansat timp de aproape 2 ore incontinuu fara pauza. La un moment dat, au facut o pauza. Jonghyun, Onew si Minho s-au asezat pe canapea, Key pe scaun si Taemin s-a intins pe jos. Cu totii gafaiau de la atata effort. Le-am dat la fiecare in parte o sticla cu apa, apoi am continuat sa fac poze.
T:- Mai ia si tu o pauza!
Cum arata tolenit pe jos, cine ar fi intrat in sala, ar fi zis ca a adormit. M-am asezat langa el si am inceput sa verific pozele care le facusem. Taemin se ridica si se uita si el la poze.
Minho si Onew au iesit afara pentru a lua o gura de aer, Jonghyun s-a intins pe toata canapeaua, iar Key a iesit pentru a vorbi la telefon cu unul dintre prietenii lui.
T:- Cred ca a adormit, imi spuse incet.
M-am uitat la Jonghyun, avea ochii inchisi si respira regulat.
Y:- Nu e de mirare, a-ti muncit foarte mult, i-am zis la fel de incet.
T:- Avem zile in care repetam de trei ori mai mult decat astazi.
M-am uitat la Taemin, avea o fata atat de obosita.
Y:- Dar merita, pentru concerte ca cea de seara trecuta si pentru fani.
T:- Da, ai dreptate, i-am zambit.
Ne-am uitat in continuare la poze.
Y:- Despre ce e vorba in melodie? L-am intrebat curioasa.
T:- Nu stii coreeana, nu?
Y:- Nu, decat cateva cuvinte, dar nu si acelea care sunt in melodie, in afara de “Her whisper is the Lucifer” si “Loverhollic, Robotronic”.
T:- Este o fata care ne tine dragostea prizoniera, iar ea este comparata cu Lucifer.
Atunci Jonghyun a mormait ceva ce nu am inteles, Taemin chicoti.
Y:- Ce a zis?
T:- Iar vorbeste in somn.
M-am uitat la o poza care ii facusem lui Onew si Taemin in timp ce dansau.
T:- Asta e draguta, zise el.
Y:- Da, am recunoscut.
Aparatul de fotografiat anunta ca nu mai are baterii si urma sa se inchida.
Y:- Gata cu pozele pe ziua de azi.
T:- Mai poti face doua poze inainte sa se inchida?
Y:- Cred ca da.
Taemin imi lua aparatul din mana si ii facu o poza lui Jonghyun. Am chicotit.
Y:- Sunt sigura ca o sa-i placa.
T:- Si inca o poza cu noi doi, se pregati sa faca poza dar l-am oprit.
Y:- Eu sunt cea care face pozele, nu cea care apare in ele.
T:- Te rog! Una singura.
Se uita la mine cu ochi de catelusi, imi era imposibil sa-l refuz, in cele din urma am acceptat. Imediat dup ace Taemin a facut poza, aparatul s-a inchis.
Au intrat in sala Key, urmat de Minho si Onew. L-au trezit si pe Jonghyun dupa care au inceput din nou.
Repetitiile au mai durat inca o ora, dupa care i-am lasat sa se schimbe, apoi am plecat.
Park-hyung ma conduse din nou pe mine prima acasa, i-am multumit apoi mi-am luat “la revedere” de la el si SHINee si m-am indreptat spre bloc. Tocmai inainte de a intra in bloc, mi-am adus aminte ca trebuia sa fac mai intai niste cumparaturi.
M-am dus rapid pana la un magazin apropriat, ceea ce m-a surprins era ca unele produse care erau aici, se gaseau si acasa, in Romania. Am cumparat ce am crezut ca aveam nevoie, am avut mici probleme atunci cand a trebuit sa le platesc, deoarece vanzatorul nu stia engleza, dar multumita unui client am reusit in cele din urma sa ma inteleg cu el.
Cand am ajuns in apartament, am pus cumparaturile in bucatarie, dupa care m-am uitat la ceas. Era 7 seara, mi-am pregatit rapid cina – spaghetti carbonara - apoi m-am pus din nou pe treaba. Mi-am luat laptopul din camera si l-am pus pe masa uriasa din sufragerie. Am descarcat pozele care le facusem ieri si astazi pe laptop, le pusem intr-un folder special, apoi am inceput sa fac ceea ce mi-a zis Jo Ah. Am cautat pe internet videoclipul “Ring Ding Dong” si am inceput sa fac schitele.
Mi-a luat ceva timp sa fac schitele, mai mult decat trebuia, incercasem sa fac totul perfect. Am terminat abia aproape de miezul noptii. Dupa ce am pregatit schitele pentru ziua urmatoare, am facut un dus caldut, relaxant.
M-am imbracat intr-un tricou larg, confortabil, pantalonii de pijama si m-am asezat pe canapeaua confortabila din sufragerie. Nu imi era somn asa ca ma gandisem sa ma uit la televizor. Am butonat pana cand am gasit un canal de muzica, celelalte canale ori erau filme cu traducere coreeana ori stirile de la miezul noptii, tot in coreeana. Din cand in cand mai vedeam pe cineva cunoscut, cum ar fi Shakira, Beyonce sau Lady Gaga.
La un moment dat au inceput sa nu-mi mai pot tine ochii deschisi, asa ca i-am inchis si am ascultat in continuare muzica.
CAP 5
Saptamanile care au urmat au fost epuizante, atat cat pentru mine, cat si pentru SHINee. Defapt, eram sigura ca ei erau cu mult mai obositi decat mine. Jo Ah ma punea sa fac in continuare schite si mi-a dat si alte reviste de analizat, in rest ma duceam si ii aduceam cafeaua. Incepusem sa ma intreb daca, chiar a fost buna decizia mea, dar chiar si asa, am continuat. Gasisem pe internet informatii utile pentru design si ce mai invatam de la Jo Ah – ceea ce nu se intampla prea des – am inceput sa fac de una singura alte schite pe langa cele care trebuia sa I le fac lui Jo Ah.
Cu SHINee ma intalneam numai la concerte, repetitii, studio sau cand erau invitati la radio, iar eu trebuia sa le fac poze. Uneori schimbam cateva vorbe cu Taemin, Jonghyun sau Key, dar de cele mai multe ori nu apucam din cauza ca nu aveam eu sau ei timp.
La sfarsitul lui Iunie eram in stare sa vorbesc in coreeana, dar inca nu destul de bine. – Taemin se oferisa sa ma ajute sa vorbesc in coreeana, a fost amuzant, un professor mai bun nici ca gaseam. Atunci cand faceau o pauza, Taemin venea si ma invata cum se pronunta diferite cuvinte, cum sa formulez propozitiile, etc.
- Scrisul in coreeana nu-i atat de greu, mai intai trebuie sa stii cuvintele …
Il intrebasem despre scrierea coreeana, dar il intrerupse Onew care ii ceruse telefonul pentru a suna pe cineva, lui i se terminase minutele. Si din nou, am simtit parfumul lui dulce si odata cu ea, senzatia ca Onew ma ignora.
- Nu cred ca ma cam place, i-am zis lui Taemin dup ace Onew a plecat.
Taemin se uita surprins la mine.
- De ce crezi asta?
- Pai, atunci cand il intreb ceva, imi raspunde scurt sau cand sunt cu voi, nu prea vorbeste. Cand m-am uitat pe internet, nu se comporta la fel cu celelalte fete asa cand sunt in preajma voastra. am incercat sa-i explic. Nu i-am facut nimic si totusi am impresia ca ma uraste dintr-un anume motiv.
Mi-am dat seama cat de stupid suna, Taemin chicoti.
- Vreau sa zic ca …
- Stiu ce vrei sa zici, ma intrerupse el. Ai dreptate, se comporta diferit, dar nu din cauza ca te uraste.
Se oprise si rase, am chicotit si eu.
- Se comporta asa din cauza ca el …
Intra in camera asistentul managerului si il anunta ca Lee oppa il chemase pentru a-i zice ceva. Taemin se scuza si pleca fara sa continue. Ma intrebam ce vroia sa zica.
Intrase Key – al doilea profesor al meu - si ii lua locul. La un moment dat, Key imi ceruse parerea in legatura cu noua lui frizura, daca sa se tunda pe partea dreapta sau nu. Atunci dupa ce am incercat sa mi-l imaginez cu i-ar sta, i-am zis ca ar fi ceva neobisnuit, dar exact stilul lui si ca i-ar sta bine.
In aceeasi zi, mai tarziu in timp ce baietii se aflau la studio pentru a inregistra cateva melodii – care erau superbe – iar eu ca sa le fac poze, atunci am observat cat de obositi erau. Vocile lor nu mai sunau atat de puternic, nu mai erau atat de veseli si nici chiar Jonghyun si Key nu mai vorbeau atat de mult.
Dupa ce au terminat de inregistrat, s-au asezat pe scaune obositi, nu numai ei, ci si toata echipa care a contribuit la inregistrari erau obositi. Taemin isi tinea capul pe masa si avea ochii inchisi. L-am intrebat daca se simte bine, iar el a mormait un “da” slab, ragusit.
- Cand a fost ultima oara cand ati avut o vacanta? I-am intrebat serioasa.
- Hm, nu stiu, raspunse Jonghyun. Acum trei luni, cred?
Stand si uitandu-ma la ei, imi venise o idee. Am strans aparatul de fotografia, oricum se terminase bateria.
- Unde te duci? Ma intreba Key inainte sa ies din studio.
- Vin imediat!
M-am dus la biroul lui Lee oppa. Speram sa-l gasesc acolo. Cand am ajuns, am rasuflat usurata, inca nu plecase. L-am rugat pe asistentul lui sa-l anunte ca vreau sa vorbesc cu el, acesta se uita urat la mine, dar l-am ignorat si l-am mai rugat inca odata. In cele din urma intrase in biroul lui, iar dupa cateva secunde iesi si imi spuse sa intru. I-am multumit si am intrat. Lee oppa era la birou, vorbea la telefon, m-a rugat sa astept cateva secunde. Si el era obosit, asta ma facea sa cred ca idea mea avea sa mearga.
In timp ce vorbeam am observat ca biroul lui era plin de hartii, in dreapta era o canapea, iar pe geamul din spatele biroului se vedea orasul Seul. Era o zi frumoasa, cu cerul senin, era minunata.
- Cu ce te pot ajuta? Ma intreba Lee oppa dupa ce terminase de vorbit.
- As vrea sa va rog ceva.
- Ascult!
- SHINee au nevoie de o pauza si numai ei, ci toata echipa. Au muncitdin greu cu totii in ultimile zile pentru comeback, iar azi au reusit sa incheie inregistrarile pentru album. Au nevoie de cateva zile de pauza!
Lee oppa nu scoase nici un sunet, se uita in gol si se gandea. Ma intrebam daca ma auzise macar. Am observat ca avea pe calendarul de pe biroul lui o zi incercuita. Scria in coreeana “Zi de nastere” , iar langa calendar era o poza cu el alaturi de sotia si fiul lui.
- Asa poti sa-ti iei si tu cateva zile libere pentru a fi alaturi de familia ta, am adaugat repede.
Asta paru sa-l readuca la realitate, se uita la mica fotografie.
- Imposibil, ce am face cu concertele care sunt programate?
- Pot fi reprogramate, fanii ar intelege! Si in plus concertele nu ar fi un succes daca SHINee sa-r prezenta obositi, asta i-ar dezamagi pe fani si nu numai pe ei, ci pe toti cei care colaboreaza cu noi. Nu cred ca cei care ii cheama vor idoli pop care sunt obositi care sa le strice imaginea.
Lee oppa ofta, se uita peste program. Radiam de fericire, aproape reusisem sa-l conving, nu mai trebuia decat sa gaseasca zilele potrivite si gata. Din cate stiam, inainte de filmarile pentru noul videoclip erau mai libere, acele concerte si sedinte foto puteau fi reprogramate. Lee oppa inspira si expira zgomotos.
- Sa mergem!
Ma uitam surprinsa la el.
- Unde mergem?
- Am un anunt de facut. Sota ! Il striga pe asistentul s-au, iar acesta isi facu aparitia in birou.
- Da!
- Cheama toata echipa, ne intalnim in studio.
- Am inteles.
M-am dus cu managerul la studio, ii gasisem pe baieti exact asa cum erau cand am plecat. Taemin si-a ridicat capul de pe masa somnoros si se uita surprins la manager.
- Ce sa intampla?
- Ai sa vezi, i-am zis zambind.
Dupa cateva minute SHINee, Jo Ah, asistentul si toti ceilalti care faceau parte din echipa, asteptau sa auda ce are de zis Lee oppa.
- Hyung ce s-a intamplat? De ce ne-ai chemat deodata pe toti? Intreba Minho.
- Am de facut un anunt! Astepta sa se faca liniste apoi continua: Cu totii a-ti muncit din greu saptamanile trecute si va multumesc foarte mult pentru efortul depus. Cu totii suntem foarte obositi, iar ca rasplata pentru munca voastra, timp de 5 zile incepand de saptamana viitoare, adica de maine, cu totii va puteti odihni acasa si asa voi putea si eu sa-mi petrec mai mult timp cu familia mea!
Timp de cateva secunde se lasa o liniste perfecta, erau atat de surprinsi de ceea ce tocmai le spusese Lee oppa, apoi toti au inceput sa strige de fericire, baietii erau atat de incantati si uimiti.
- Dar, Sambata vreau sa va intoarce-ti la lucru, trebuie sa ne pregatim pentru comeback.
- Si cu concertele programate cum ramane? Intreba Key.
- Da, si sedinta foto? completa Onew.
- Le voi reprograma, le raspunse Lee oppa. Bucurati-va de timpul liber, faceti ce vreti, dar sa mai repetati putin pasii de dans, inca nu va iese perfect, ii atentiona managerul pe SHINee.
- Toata lumea, sa-i multumim lui hyung, striga Onew fericit.
Am strigat cu totii “Kamsahamnida!” si am facut o plecaciune adanca. Lee oppa se simti putin stanjenit de gestul nostru.
- Nu mie ar trebui sa-mi multumiti, n-a fost ideea mea, ci al lui YunHee! Spuse el aratand spre mine.
Cu totii si-au indreptat privirea spre mine, acum eu eram cea care ma simteam stanjenita, am intalnit privirea lui Key.
- Asa este? Intreba el surprins.
Mi-am mutat privirea in pamant, am zambit timid si am incuviintat scurt. Am simtit pe cineva langa mine, l-am recunoscut pe Taemin. Acesta ma imbratisa, ma uitam surprinsa peste umarul lui, ceilalti zambeau, unii radeau, altii vorbeau la telefon pentru a-si anunta apropriatii de scurta vacanta.
- Multumim, multumim, multumim! Il auzeam pe Taemin zicand.
Jonghyun veni si el si ne imbratisa pe noi doi, iar alaturi de el au venit si Minho, Key, pana si Onew ni s-a alaturat.
- Ok, acum chiar ca nu pot sa mai respir! Am zis putin sufocata de stransoare.
Au inceput sa rada si s-au indepartat usor.
- Scuze, zise Taemin zambind.
- Nu face nimic!
- Gata, si mie imi pare bine, dar ziua inca nu s-a terminat, asa ca va rog sa va intoarceti la treaba, spuse Lee oppa.
In cateva minute, cu totii erau inapoi la lucru. Restul zilei mi l-am petrecut alaturi de SHINee, vorbeau despre ceea ce urma sa faca in zilele urmatoare. Cu totii aveau de gand sa mearga acasa, la familiile lor. Cand am fost intrebata ce voi face eu in urmatoarele zile, am fost salvata de asistentul managerului – era pentru prima oara cand ii eram recunoscatoare lui Sota – care ma anunta ca Jo Ah vroia sa vorbeasca cu mine. Mi-am luat “La revedere!” de la baieti si le-am urat distractie placuta.
Cand am ajuns la Jo Ah, primul lucru care mi-a zis – nu m-a surprins deloc- a fost sa merg sa-i iau o cafea, din nou. Iar dupa ce m-am intors, mi-a dat ceva de facut in timpul liber.
JA:- E timpul sa vad de ce esti in stare, vreau sa faci 5 schite cu viitoarele costume. Daca voi considera ca sunt indeajuns de bune, poate, le voi pune in aplicare.
Ma uitam surprinsa la ea, aveam cateva idei, dar, nu credeam ca erau indeajuns de bune. Insa am acceptat provocarea.
In cele din urma, toata echipa a terminat lucrul pe ziua de astazi si fiecare s-a indreptat spre casa sa fericiti. Toti, mai putin eu.